DRAGĂ UANA,

De la bun început, vreau să știi că m-am gândit mult la formula de adresare, iar în final, din dorința de a evita vreo acuzație de misoginism sau ostilitate gratuită la adresa unui om de cultură, în ciuda formulei de început, voi continua această scrisoare folosind pronumele de politețe…

Așa cum i-am dedicat câteva rânduri și colegului de breaslă, renumitul Tudor Chirilă, prefăcut peste noapte din cântăreț cu bucata la barurile din Vamă, în fin analist politic și expert în drept constituțional și drepturile omului, doresc să vă adresez câteva gânduri în lumina ultimelor declarații de susținere la adresa așa-numitei “Mișcări de Rezistență”. În primul rând, țin să vă felicit pentru alegerea făcută, de a lăsa lumea teatrului în urmă și a vă implica în circul politic dâmbovițean, aici având cu totul alte condiții pentru a vă demonstra calitățile actoricești! Bănuiesc că vremurile sunt grele, iar orice sprijin pe care l-ai primit prin desemnarea în cadrul unor proiecte de reprezentare artistică pe la diverse ambasade sau consulate românești din străinătate, trebuie întors pe orice cale este solicitat. Vremurile în care cinematografia românească înghițea pe nemestecate actorițași în roluri secundare, scăpând mai ușurel de preselecții pentru a se mai face câte o mică pomană cu ei, au apus de mult. Iar “moștenirea” pentru care, fie că ați înțeles deja, fie că nu, am decis să fac o aluzie în titlu, cu părere de rău constat că nu mai este nici ea de ajuns pentru asigurarea unui trai liniștit. Așa înțeleg eu contextul în care, la umbra unui renume pe care este extrem de greu să îl întrețineți, ați ajuns să faceți acest adevărat pact cu diavolul, poate pentru a vă achita unele datorii sau poate doar dintr-o aspirație către un public mai numeros.

De ce credeți că ultimele apeluri ale “diviziei Rezist” nu au mai trezit o emoție la fel de puternică încât să umple din nou Piața Victoriei cu zecile de mii de nemulțumiți?

Să vă mai repet și eu faptul că modificările propuse de ministrul Tudorel Toader sunt în acord cu prevederile celei mai înalte structuri responsabilă cu justiția la nivel european? Ori că tot pachetul, despre care țipați la unison cu strada că ar fi în dezacord cu ideile dumneavoastră despre Justiție, reprezintă în fapt doar niște propuneri care urmează să fie dezbătute în Parlament, abia apoi fiind posibilă adoptarea legilor, prin vot? Dar știți despre ce sunt cel mai curios? Despre părerea pe care o aveți, iar aici sper să ajungă cu adevărat textul acesta în fața dumneavoastră, cu privire la modificările făcute anul trecut la Codul Penal, prin Ordonanță de Urgență, deci fără vreo dezbatere, de fostul premier, Dacian Cioloș?

Deși nu cred că veți avea timp să ne expuneți o explicație amănunțită pentru care considerați modificările lui Cioloș bune, iar pe cele propuse spre dezbatere, în mod democratic, de actualul ministru al Justiției, țin să vă provoc cu privire la acest subiect…

Mai departe, nu știu ce va mai fi. Sper din tot sufletul ca țara aceasta să genereze atât de multe mișcări de rezistență pe cât de mari ar fi ambițiile unor lideri cu viziuni totalitare de a controla în mod abuziv sistemul de Justiție. Din păcate, ideea mea ar trebui să genereze asemenea mișcări în antiteză cu ceea ce dumneavoastră continuați să susțineți. Cum așa? Păi nu cumva actualul sistem în care un singur om, în speță președintele, are la dispoziție toate pârghiile pentru a pune pe oricine dorește domnia sa în posturi atât de importante precum conducerea DNA sau a Parchetului General?

Știu că nu veți recunoaște faptul că oricâte argumente ar exista în sprijinul afirmațiilor mele, tot nu îmi veți recunoaște dreptatea. Pentru că nu vă place PSD. Cu siguranță nu îl suportați nici pe Liviu Dragnea. Să fie aceasta măsura supremă a judecății?

Ați transmis niște gânduri, acum câteva zile…

Când nu o să mai judecăm oamenii după genunchi, siluetă, vârstă, rasă, credinţă, culoare, sex… o să ieşim din Epoca de Piatră! Deocamndată…acolo suntem! Ridicoli şi penibili! Când vor conta faptele, spiritul, gândul…când va conta ce facem şi ce provocăm în jurul nostru (bine sau rău), când vom înceta cu bârfele de ţaţe la gard, cu comentarii de doi bani…poate doar atunci vom avea o mică şansă la civilizaţie.

De curiozitate, ați studiat vreodată un pic mai în detaliu postările și comentariile activiștilor alături de care ați decis să luptați? Credeți-mă, că le-ați dat o mare palmă cu privire la convingerile și modul lor de conduită.

Și atunci mă întreb și vă întreb: ȘTIȚI CU ADEVĂRAT CE VĂ DORIȚI? Sunteți sigură că vreți căderea cu orice preț a guvernului constituit în mod democratic? Cu ce îl veți înlocui? Un nou Cioloș? Îl vedeți pe Ludovic Orban prim ministru?

Mă opresc aici, pentru că nu are sens să vă mai plictisesc cu tâmpeniile acestea. Sigur aveți lucruri mult mai importante de realizat. Printre picături doar, vă rog eu, aduceți-vă aminte despre “moștenirea” aceea de care vă spuneam câteva rânduri mai sus. Nu găsiți că este mai importantă decât încălecarea unui trend, a unor nisipuri mișcătoare, de dragul posterității?

Decât să vă petreceți timpul susținând o hoardă de hipioți fără ocupație, eu cred că mult mai important ar fi să vă păstrați renumele curat. Revoluții dintr-astea comandate au mai încercat și alții. Nu le-au ieșit. Știți de ce? Pentru că își doreau doar să iasă din anonimat. Dumneavoastră nu aveți nevoie de asta. Regretatul Amza v-a oferit deja calea. Trebuie doar să o țineți drept, să nu bruscați direcția, și totul va fi bine!

În final, sper să nu vă fi deranjat atât de mult încât să vă simțiți jignită de gândurile mele. Sunt doar câteva idei născocite din regret pentru mizeria de care, în mod voluntar, ajungeți să vă atingeți reNumele…

Comments

comments