Haosul din sectorul public în ceea ce privește salarizarea nu poate fi rezolvat decât prin măsuri brutale, respectiv prin introducerea unor standarde noi în Legea salarizării, însă va fi ca în “Patul lui Procust”: cei care sunt mai scurți decât lungimea patului va trebui să tragem de ei, adică de salariile lor, iar acelora care au picioare mai lungi va trebui să le tăiem, susține președintele Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, într-un interviu acordat AGERPRES.

Liderul sindical afirmă că nu există certitudini în proiectul Legii salarizării unitare decât pentru cei din Poliție în anul 2017, iar pentru cei din Sănătate și Educație în 2018. În rest, prevederile din corpul legii sunt imprecise și generează mari semne de întrebare.

Dumitru Costin subliniază că în proiectul salarizării unitare pe zona de educație un profesor poate ajunge la maxim pe grilă în jurul vârstei de 40 de ani, ceea ce înseamnă că în următorii 20 de ani din carieră, profesorii nu vor mai avea absolut niciun fel de motivație pentru progres și evoluție profesională.

Președintele BNS a mai vorbit în interviu și despre valoarea salariului minim în România la nivelul anului 2022, despre faptul că nu poate fi impus un “dublu standard” în cazul salariului minim pe economie, dar și despre modul de acordare al sporului pentru titlurile de doctor.

În opinia liderului sindical, oala de bani publici din care se distribuie salariile este una singură, însă unii ajung “să mănânce cu șapte polonice, felul 1 și felul 2 și desert, iar pentru alții nu rămâne aproape nimic, nici măcar de un sandvici”.

AGERPRES: Proiectul legii salarizarii unitare a fost publicat recent pe site-ul PSD. Care sunt în opinia dumneavoastră punctele tari, respectiv punctele slabe ale acestei legi?
Dumitru Costin: Dacă începem cu legea salarizării în sectorul public, țin să vă informez că în momentul de față suntem în plin proces de evaluare, ținând cont de faptul că am recuperat-o din spațiul virtual, noi neprimind oficial acest proiect de lege, de la nimeni. Când zic de la nimeni, nu mă aștept de la Guvern, de la Ministrul Muncii, ci mă așteptam de la PSD, dacă tot au zis că e inițiativă politică, iar un partid de centru-stânga, care respectă interlocutorii, ar fi făcut un astfel de gest. Probabil că cei care se ocupă de comunicare la nivelul formațiunii politice menționate au lipsit de la lecția legată de relaționarea cu partenerul tradițional al stângii sau al centru-stângii, nu numai în România, ci și în Europa: Mișcarea Sindicală.

Am început să analizăm, să lucrăm, am constituit un grup de lucru pe fiecare domeniu bugetar, acolo unde avem reprezentare sindicală și ce vă pot spune este că vom finaliza această muncă undeva spre sfârșitul săptămânii viitoare, urmând ca în 24 aprilie să avem o reuniune la nivelul Confederației, unde vom stabili mandatul politic al Confederației și al tuturor organizațiilor membre, pe care îl vom susține pe relația cu grupurile parlamentare, pentru că vom fi prezenți la toate aceste dezbateri.

Evident, ne concentrăm pe zona pe care o reprezentăm noi din punct de vedere sindical, dar evaluările noastre nu vor exclude alte sectoare în care reprezentarea noastră sindicală nu există, cum este Educația, spre exemplu, sau în care reprezentarea noastră este mică, comparativ cu alte federații, și mă refer aici la Sănătate. Deci, cele două domenii dau trendul și duc … nu aș zice greul, ci mai degrabă duc agenda publică a dezbaterilor pe salarizarea în sectorul bugetar.

Toată lumea e centrată pe salariile medicilor, pe cele ale personalului medical și pe salariile profesorilor. Noi reprezentăm alte zone din sectorul bugetar, adică aproape tot ce mișcă în cultura românească, reprezentăm de asemenea un procent covârșitor de lucrători din asistența socială, care, în opinia noastră, reprezintă un real uitat de lume. Nu în ultimul rând, reprezentăm o majoritate confortabilă în zona justiției, mai exact cei care nu pot fi sindicalizați. Mă refer la cei care asigură administrarea actului de justiție, la cei care lucrează în administrația penitenciarelor, mă refer la cei care lucrează în probațiune, deci aproape tot ce ține de Ministerul Justiției.

Reprezentăm, de asemenea, o felie consistentă din zona de apărare și ordine publică, în principal zona de interne, una dintre structurile sindicale mari ale agenților de poliție, zone de cercetare, deci arealul nostru este extrem de variat, inclusiv lucrători în ministere, în Administrația Publică Centrală, în Administrația Publică Locală, în zona sportului, zone despre care se vorbește mult mai puțin.

Analizele noastre, pe care le avem în derulare, vor viza și analiza sectoarele pe care deja le-am menționat, sectoarele cheie: Educație și Sănătate, pentru că, așa cum le spuneam unor colegi de mișcare sindicală anul trecut, care întrebau “ce cauți tu, Dumitru Costin, cu colegii tăi din BNS, la discuții cu fostul ministru Dragoș Pîslaru, pe salarizarea în sectorul bugetar, atunci când se discută Educație și Sănătate?”. Le-am explicat că suntem interesați, întrucât oala de bani publici din care se distribuie salariile către sectorul public este una singură, nu sunt oale distincte și dacă unii ajung să mănânce cu șapte polonice, mănâncă și felul 1 și felul 2 și desert, iar pentru alții nu rămâne aproape nimic, nici măcar de un sandvici. Și atunci lucrurile nu sunt în regulă, pentru că un astfel de sistem unitar de salarizare ar trebui să aibă o abordare echilibrată în politica salarială, evident, dând întâietate acelor categorii socio-profesionale care sunt considerate politic analizat și gândit ca fiind domenii prioritare sau de maximă responsabilitate românească. Fiecare țară își alege și își stabilește în funcție de prioritățile sale de dezvoltare economică anumite domenii cheie.

AGERPRES: Totuși, revenind la întrebare, aveți în prezent observații pe acest proiect?
Dumitru Costin: Am văzut comentarii și de la Consiliul fiscal, deci toată lumea așteaptă impactul. Noi, în paralel, putem să facem și o analiză proprie cu impactul macroeconomic, să vedem în ce măsură poate sau nu să fie sustenabil un astfel de mecanism de salarizare. Ceea ce este mai mult decât evident pentru toată lumea, la o primă lecturare, este faptul că nu există certitudini decât pentru anul acesta, pentru cei din Poliție în principal și certitudini pentru cei din Sănătate și Educație pentru anul 2018. În rest, prevederile din corpul legii sunt imprecise și generează mari semne de întrebare, cum că în 2019 și 2020, anii care urmează, alte și alte categorii socio-profesionale vor mai putea, subliniez, vor mai putea, să beneficieze de creșteri salariale. Apropo de ceea ce vă spuneam cu mâncatul cu șapte polonice și unii cu lingurița.

Evident, această abordare trebuie asumată cumva politic, deoarece cvasitotalitatea lucrătorilor din sectorul public aștepta niște certitudini. Pentru unii dintre ei nu e o certitudine faptul că scrii într-un articol în lege, chiar dacă ai o grilă de salarizare care sună foarte frumos, prin Legea bugetului, începând cu anul X se va stabili cum vor crește salariile în sectorul public, pentru că nu diferă cu nimic față de ce am avut până acum, spre exemplu. Anual s-au făcut astfel de corecții. Cine a fost câștigător se vede și astăzi, deci aici avem o mare nebuloasă cu privire la ce se va întâmpla începând cu 1 ianuarie 2019. Deci, cu excepția Educației, Sănătății și foarte puțin pentru cei din Poliție, în restul sectorului bugetar vorbim strict de promisiuni, pentru că nu știm cum o să evolueze sistemul macroeconomic, ce o să putem să gestionăm ca venituri și dacă o să putem, anual, prin Legea bugetului, să mai dăm unora sau altora drepturile salariale.

Cea de a doua observație de fond pe care o ridicăm este că pentru anumite categorii socio-profesionale, și văd că liderii lor sunt foarte fericiți, mă refer aici la zona de Educație, pentru faptul că au reușit să devanseze un calendar de evoluție în carieră, astfel încât undeva la 40 și un pic de ani anumite categorii din sectorul bugetar, educațional, mă refer la profesori, anumite categorii ajung la maxim în grilă. Asta înseamnă că următorii aproape 20 de ani din cariera lor profesională, oamenii ăștia nu vor mai avea absolut niciun fel de motivație pentru progres, pentru evoluție în carieră, deci lucruri care să îi stimuleze în obținerea obiectivelor și performanțelor în activitatea pe care o fac.

Atâta timp cât nu există motivație în muncă, evident intervine plafonarea. E adevărat, suntem de acord cu colegii noștri, care susțineau “nu e normal să ajung în ultimul meu an de activitate, să ajung la maxim în grila salarială, dar nici să lipsesc 20 de ani din cariera unui individ de orice sistem motivațional”. Apar, de asemenea, pe lângă aceste elemente legate de evoluția în carieră, care nouă ni se par extrem de importante, apar tot felul de inechități în sistem, pe care am început deja să le identificăm și vi le vom arăta pe categorii socio-profesionale.

Noi anticipăm că se va ajunge la acest gen de inechități, întrucât deja sistemul de salarizare din sectorul public este dezarticular, în sensul în care plecând de la o grilă, de la un sistem ierarhic, de la un sistem de evaluare și încadrare, de la un sistem de promovare, care avea inclusiv conexiuni transversale între diverse categorii socio-profesionale, erau echivalări făcute, în funcție de nivelul de pregătire, de calificare, de răspunderea pe care o are, de complexitatea muncii, de riscul profesional.

Una e să stai să lucrezi în spatele unui calculator, în birou, și să nu ai niciodată contact cu publicul și alta e să fii în fiecare zi expus contactului cu publicul, cu cetățeanul, care fiecare vine cu problema lui, cu nevoia lui și cu așteptările lui. Sunt anumite principii care au fost cuprinse, pe bună dreptate, în Legea 284 (privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice n.r.), care au ajutat la construcția acelei legi și care în opinia noastră anticipăm că vor fi abandonate. Asta înseamnă că de fapt vom avea o lege care se va chema o lege unică de salarizare, dar în ea va fi o sumă de salarizări aproape distincte pentru fiecare domeniu în parte.

În opinia noastră, unicitatea va rămâne doar în denumirea legii, nu și în corpul legii. Am spus că o să revenim cu date, cu cifre, cu analize, astfel încât să ne fondăm propunerile de modificare, de îmbunătățire a acestui proiect de lege, cum v-am spus, o să participăm activ în toate aceste dezbateri.

AGERPRES: Există riscul de scădere a unor salarii pe noua Lege a salarizării unitare? Dacă da, în ce domenii?
Dumitru Costin: Eu am prognosticat acest lucru în urmă cu aproape 10 zile, într-o declarație publică pe care am făcut-o, lucru care mi-a fost confirmat ulterior, într-o altă declarație sau în mai multe declarații date de actualul ministru al Muncii, doamna Vasilescu (ministrul Muncii, Olguța Vasilescu n.r.), care a recunoscut acest lucru. Îmi bazam afirmațiile pe niște informații certe pe care le aveam despre salarii în plată existente astăzi în sectorul public din România.

Anul trecut, în vară, s-a muncit câteva luni de zile să putem să construim o bază de date cu salariile în plată în întreg sectorul bugetar. Nu s-a reușit acest lucru, pentru că au fost instituții publice care au refuzat pur și simplu să pună la dispoziția autorităților centrale bazele de date cu salariile în plată în sectorul public. Am reușit, cu chiu, cu vai, împreună cu Guvernul, cu Ministerul Muncii la vremea respectivă, să strângem circa 60% din totalul salariilor în plată și am afirmat tot timpul că, atâta timp cât nu avem niște date reale ale unor salarii în plată, este greu să construiești o analiză de impact și este foarte greu să construiești niște corecții în sistem.

Dacă nu ai aceste date, atunci intervin consecințe de genul pe care vi le-am spus mai devreme, anume că unii s-ar putea să își piardă din drepturile salariale. Al doilea element, în momentul în care am construit acea bază de dată, Ministerul Muncii, împreună cu noi, am constatat că sunt salarii în plată care sfidează orice logică, pentru că nu au existat instrumente, informare, educare, servicii suport, explicarea mecanismelor de încadrare și de salarizare pentru salariații din sectorul public, pentru directorii de resurse umane sau persoane responsabile de salarizare în toate instituțiile publice din România.

Fiecare a interpretat după bunul plac, cum a crezut el, prevederile legale, de asta i-am cerut și anul trecut ministrului Pîslaru (Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii n.r) și Guvernului Cioloș, le-am cerut: dați niște instrucțiuni, creați niște servicii suport la care cei de la resurse umane, din toate instituțiile bugetare, să poată să apeleze, astfel încât cineva să îi lumineze la minte și să le explice cum pot face acele încadrări și cum se poate face corect acea salarizare.

Am identificat salarii în plată uriașe, care depășeau salariul președintelui, chiar și aici în București, am identificat niște diferențe uriașe la aceeași tip de funcție, aceeași instituție. Spre exemplu, luăm București. Dacă te uiți pe administrația locală în București, aveam și la 1 ianuarie anul curent salariați din Primăria sectorului 1 care, pentru aceeași muncă, aceeași răspundere, aceeași complexitate, aceeași funcție, erau mult mai prost plătiți decât cei din sectorul 4, deci niște diferențe uriașe.

Haosul pe care îl tot blamez eu în salarizarea din sectorul public nu poate să fie rezolvat decât prin niște măsuri brutale, prin introducerea unor standarde noi, pe care această lege și le propune, dar când introduci aceste standarde noi, e ca la “Patul lui Procust”: cei care sunt mai scurți decât lungimea patului va trebui să tragem de ei, adică de salariile lor, să le lungim picioarele și implicit salariile să ajungă la marginea patului, iar acelora care au picioare mai lungi va trebui să le tăiem. Așa se va întâmpla și cu salariile unora. Unii își vor pierde din aceste drepturi salariale, pentru că pe lângă acest haos din salarizare s-a adăugat un alt haos, în instanțele de judecată, pentru că acele creșteri prost făcute în salarizarea din sectorul bugetar au fost transferate în niște hotărâri de instanțe de judecată și așa am generat altă presiune pe sistemul public de salarizare. Una peste alta, indiscutabil, unii salariați din sectorul public, în general șefi, oameni din zona de conducere a acestor instituții vor avea salarii mai mici.

AGERPRES: Ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, vorbea despre o scădere a salariilor doar pentru bugetarii de lux. Care ar fi aceia?
Dumitru Costin: Tocmai vă menționăm faptul că există în România și salariați în sectorul bugetar care sunt plătiți mult mai bine chiar decât șefii lor ierarhici. Și nu că sunt plătiți cu 5% mai mult, cu 10%. Nu, la dublu, pentru că în analiza pe care o făcusem anul trecut în vară ne uitam, și mă refer din nou la administrația locală, în administrațiile locale aveam cel mai mare salariu în plată pentru un președinte de Consiliu Județean. Era undeva la 8.000, 8.100, 8.200 de lei, în timp ce aveam directori adjuncți sau directori plini în deconcentrate, care se aflau în subordinea Consiliilor Județene, și care aveau 16.000, 18.000, 20.000 de lei, deci niște lefuri pentru unii scandalos de mari. Afirmația doamnei ministru este corectă și, într-adevăr, aceste comportamente nefirești ar trebui să fie imediat corectate.

AGERPRES: În ceea ce privește coeficientul care se va aplica din 2023, făcând un calcul, ar trebui ca salariul minim brut pe țara să ajungă în 2022 la circa 2.500 de lei. S-a discutat ceva legat de majorarea acestuia în următorii doi ani?
Dumitru Costin: În singura întâlnire dedicată salarizării în sectorul public, coroborat cu politica salariului minim, care a avut loc undeva la jumătatea lunii februarie cu doamna ministru, eu am fost cel care în mod explicit am cerut clarificări și am spus că este nefiresc să lucrăm în piața muncii cu dublu standard, adică un salariu minim în sectorul public și un salariu minim, un alt salariu minim, mai mic, în sectorul privat.

Evident că această construcție legislativă pe care o analizăm acum arată sau ridică și acest uriaș semn de întrebare: ce salariu minim va avea România în 2022?. Va avea 2.500 de lei, cât e în acest proiect de lege sau va avea cât se estimează că va fi salariul minim la nivelul restului economiei naționale, undeva până în 2.000 de lei?. Cum va opera România? Pentru că România, chiar dacă se va supăra din nou doamna ministru, care mi-a spus că până la urmă este o decizie politică, trebuie să îi spun că o astfel de decizie politică nu este sustenabilă, pe de o parte, iar pe de altă parte este complet discriminatorie.

Care este diferența între un lucrător necalificat din sectorul public, care ar fi plătit cu 2.500 de lei și un lucrător necalificat, dintr-o companie privată sau dintr-o firmă cu capital de stat, care face același tip de activitate necalificată și unde este plătit cu 1.750 — 1.800—1.900 de lei? Evident că operează alte legi naționale în contradictoriu cu voința politică și în momentul acela, dacă voința politică zice “așa vrem noi, că suntem ai dracu și vrem să îi plătim pe ăștia din public cu 2.500 de lei”, în timp ce ăștia de la privat, care fac același tip de muncă, să fie plătiți cu 1.800 sau 1.900 de lei, degeaba vor face aceste declarații politice, pentru că ele sunt combătute imediat de Constituția României, sunt combătute de convenții ale Organizației Internaționale a Muncii, ratificate de România, care spun, printre altele principiul: “la muncă egală, plată egală”.

Pe cale de consecință, orice lucrător din sectorul privat sau din companie cu capital de stat se va putea adresa unei instanțe de judecată, cerând să fie plătit la acel nivel salarial. Ce facem? Aruncăm o piață de muncă națională în haos? Unde ne ducem? Când abordezi politica salarială într-o țară și vrei să tratezi doar salarizarea în sectorul public, faci o eroare. Nu poți să scoți politica salarială din sectorul public, din contextul politicii salariale de la nivelul întregii piețe de muncă. Repet, sunt convenții, e Constituția, îți zice altceva ție ca om politic, oricât de ambițios, de vocal, sau de puternic ai fi la un moment dat. Ce facem? Generăm un haos în piața muncii? Pentru că repet, imediat se poate sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în orice instanță de judecată. Scrie foarte clar că legile Constituției sunt superioare oricărei legi în vigoare în România. Te duci și câștigi ca și salariat și îți obligi angajatorul să îți dea același salariu ca aceluia care are un salariu mai mare, dar tu faci exact aceeași muncă pe care o face celălalt, nu contează angajatorul, că e public, că e privat, nu contează. Tratamentul este același, iar pe salariul minim nu putem să discutăm despre dublu standard.

AGERPRES: În noul proiect al Legii salarizării unitare bonurile de masă au fost scoase și a fost introdusă norma de hrană. Nu vor fi angajați care vor pierde?
Dumitru Costin: Teoretic nu ar trebui să piardă nimeni. Până la urmă schimbi instrumentul juridic de adresare a acestui suport financiar, pentru că un bon de masă până la urmă are un anumit tip de tratament, este un instrument de plată care are un anumit tratament, inclusiv tratament fiscal. Norma de hrană, la rândul său, este definită altfel în lege, deci are o altă teză juridică la bază, dar una peste alta, ele ar trebui să vină și să compenseze, să acopere, sau să recompenseze salariatul, care prin natura postului și atribuțiile pe care le are poate să beneficieze de acest format de completare a veniturilor, că până la urmă este un format de completare a veniturilor. Este un subiect care urmează să fie discutat și analizat, deci nu e o chestie deja decisă, sunt convins că va suscita vii comentarii.

AGERPRES: Norma de hrană și voucherele de vacanță vor fi obligatorii sau acordarea lor va depinde de bugetul ordonatorului de credite?
Dumitru Costin: Pentru unii. Până la urmă și unul și altul te duc într-un singur loc. Avem resurse să le plătim? Pentru că au fost și în anii care au trecut. Și anul ăsta au fost, vă reamintesc, chiar prin Legea bugetului, au fost chiar și pe norme de hrană au fost sectoare bugetare care au avut întârzieri foarte mari sau chiar nu li s-a dat norma de hrană. După aceea au venit, au completat, dar totul pleacă din capabilitatea noastră de a plăti sau nu plăti, de a susține sau nu financiar acest tip de venit de completare, care, repet, vine sub două tipuri diverse de instrumente juridice până la urmă. Vom vedea dacă ele vor putea fi acordate sau nu. Repet, totul se duce în bani.

AGERPRES: Sporul pentru titlul științific de doctor va crește la 50%, dar acordarea lui va fi condiționată de prestarea muncii în domeniul în care a fost făcut doctoratul. Nu vor fi și aici angajați care de fapt vor avea de pierdut?
Dumitru Costin: După modelul actual, în care pur și simplu recompensăm doctoratul, răspunsul scurt este da. Până la urmă, eu personal am aici o altă opinie, am discutat-o și cu colegii mei, chiar mult mai brutală decât cea prevăzută în lege. Mi se părea corectă inițiativa de anul trecut, a fost un ministru al Muncii care avansase următoarea teză: “Pentru că ai făcut un progres în pregătirea ta profesională și ai obținut un titlu, ai devenit mai bun în domeniul respectiv, îți dau un bonus financiar odată, la câștigarea acestui titlu de doctor în domeniul X sau Y. Îți dau un bonus financiar și gata”.

Eu zic următorul lucru: era bună o asemenea propunere și mi se pare corect să te recompensez pentru că ai atins acest obiectiv, dar de ce să îți dau lună de lună o sumă de bani, un spor de doctorat, dacă acea calitate profesională pe care ți-ai dobândit-o în urma unor studii nu folosește cu nimic instituției sau firmei? Chestia asta poate să fie valabilă și în mediul economic privat. Deci tu ești doctor, îți dau și sporul de doctorat, dar tu în companie sau în instituția publică faci o muncă pe care o poate face și unul cu un nivel de pregătire mai scăzut decât al tău. Mie mi se pare anormal să existe acest bonus financiar, această recompensă, odată cu obținerea titlului de doctor, dar să îți dau acel spor de doctorat, numai dacă în fișa postului tău, eu, angajator, indiferent că sunt în sectorul public sau în sectorul privat am nevoie de competențele tale profesionale duse la rang de doctor în inginerie, în economie.

Sunt și astfel de posturi în instituții publice, anumite instituții cheie, în care ai nevoie de un nivel de pregătire ridicat. Altminteri, că lucrezi în domeniul acela.. păi toți salariații din Ministerul Transporturilor pot spune: “am luat un doctorat în transport rutier și lucrez în Ministerul Transporturilor”. Și? Poate prin natura activităților pe care eu le fac acolo fac lucruri mult mai simple, care n-au nevoie de pregătirea mea de doctor. De ce să îl plătesc, doar pentru că lucrează în domeniul respectiv? Sincer? Deci e o altă filosofie și nu știu vreun alt stat membru prin Uniunea Europenă care să recompenseze constant, pe toată durata vieții, chiar dacă ție, acolo unde ești, în postul respectiv, angajatorul tău nu îți cere aceste competențe extrem de ridicate, nu ți le cere. Nu cred că pe undeva prin Europa unii primesc pe toată viața lor un astfel de bonus financiar.

În general, cei care merg pe această zonă de doctorate, ori se duc în zona de învățământ superior, în zona universitară, ori se duc în zona de cercetare, care zonă de cercetare, în principal, ar trebui să fie centrată pe alte tipuri de stimulente și recompense financiare, nu prin subvenții sau printr-o cheltuială constantă pe care o primești, pentru că s-ar putea la fel de bine ca toate tezele tale de doctorat și ceea ce ai cercetat tu și ai obținut titlul de doctor în subiectul respectiv, ulterior să nu mai fie folosit absolut deloc.

Multe dintre lucrările de doctorat zac în sertare și trebuie să reamintesc că lumea caută și acum, încă îi mai căutăm pe unii la lucrările de doctorat, ca să vedem câte din ele sunt plagiate sau nu. Trebuie să reamintesc că România, în prima perioadă de programare, a avut alocate sute de milioane de euro nerambursabili de la Bruxelles tocmai pentru a finanța această piață de doctorate și nu mai explic acum ce “îmbârligături” s-au creat, ce sisteme, cine, cum, pe cine lua la doctorat, mai ales că erau doctorate pe bani europeni grei. Sute de mii de euro mobilizați doar pentru un singur individ, adică nu discutăm de chestii simple.

Acum întrebarea este dacă facem o retrospectivă, am stimulat cercetarea, dezvoltarea și investiția în anumite resurse umane din România, care au dobândit titlul de doctor, să vedem cât din această investiție făcută din bani publici, atenție!, banii europeni sunt bani publici, cât din această performanță s-a întors în favoarea economiei românești, a societății românești, a educației, a medicinei, a ingineriei românești. Câte dintre acestea astăzi aduc beneficii și aduc plus valoare economiei românești, societății românești. Nimeni n-a făcut o astfel de analiză. Să vedem și noi …

Dacă îmi aduc aminte, la un moment au fost cel puțin 350 de milioane de euro alocate doar pentru lucrări doctorale, deci o sumă consistentă. Să vedem câți din banii aceia s-au întors în favoarea economiei, sau pur și simplu, au fost doar unii care au avut de câștigat, îndrumătorii de proiecte de doctorat, chiar doctoranzii. Hai să vedem și noi ce s-a ales cu banii aceia, că nu sunt puțini, sunt foarte mulți.

Eu încurajez oamenii să învețe, să educe, să crească, chiar nu vă ascund faptul că am în momentul de fața între cei cu care lucrez aici la sediul central al BNS, doctoranzi și am colegi care între timp au reușit să își dobândească chiar titlul de doctor, unii în inginerie, alții în științe economice, dintre activiștii sindicali, deci nu suntem, cum ne văd unii, rudimentari, “dăm cu basca de asfalt”. Unii din colegii meu au evoluat, au mers în alte zone, zona universitară, predau deja în instituții prestigioase în diverse domenii. Deci încurajez asta, nu înseamnă că sunt inamic, dar vreau o utilizare inteligentă a resurselor și de asemenea o utilizare inteligentă a resurselor umane, pentru că, repet, dacă ajungi doctor într-un domeniu, atunci vreau să te văd că întorci ceva către cei pe care îi reprezinți, îi conduci, îi îndrumi, le elaborezi politici.

AGERPRES: Mai aveți în vedere organizarea unor proteste în perioada următoare?
Dumitru Costin: Proteste pot exista, cu condiția ca tot acest proces complex de negocieri, modificări de lege, își va atinge obiectivele sau nu. Dacă obiectivele vor fi atinse pe calea negocierilor, atunci nu văd de ce structurile sindicale, aflate în curtea BNS-ului, să aibă proteste. Nu văd. Dacă oamenii sunt reprezentați corect prin liderii lor și ne atingem obiectivele prin negocieri, evident că sunt excluse acțiunile de protest. Dacă, însă, constatăm că în ciuda tuturor argumentelor pe care le aducem legiuitorul spune “nu, așa vreau eu, așa se întâmplă”… E adevărat, e dreptul lui, dreptul lui constituțional, dar și dreptul constituțional al oamenilor pe care îi reprezintă e acela de a protesta.

BNS nu a avut nimic împotriva acestei decizii politice de a muta frontul de lucru și de luptă în Parlament, în comisii, în dezbatere parlamentară. Ele sunt binevenite pentru că dezbaterile acolo sunt transparente, noi avem expertiza participării în comisiile parlamentare, suntem invitați, am solicitat ori de câte ori am simțit nevoia să fim prezenți acolo, am adus argumente. Acum lucrăm pentru a construi, în afara unor declarații publice. (…) În momentul în care am luat o decizie politică la nivelul organizației noastre să fim în stare să intrăm din prima secundă în mecanismele de consultare și dezbatere, să venim cu argumente, cu tot ceea ce trebuie, pentru ca legiuitorul să ia niște decizii corecte.

Sursa : agerpres

Comments

comments