Laurentiu Rebega – europarlamentar roman, a transmis o scrisoare deschisa catre Sophie in ‘t VELD” – membra a grupului ALDE din Parlamentul European, din partea Olandei.

In scrisoare transmisa, Laurentiu Rebega puncteaza foarte clar problema implicarii popoarelor in deciziile ce privesc gazduirea refugiatilor pe teritoriul tarilor membre UE si sanctioneaza metodele populiste prin care Sophie in´t VELD incearca sa sensibilizeze factorii de decizie.

“Stimată colegă,

Nu împărtășim aceleași opinii politice, dar am admirat întodeauna la dumneavoastră hotărârea și pasiunea cu care v-ați prezentat pozițiile în Parlament.

Am fost amândoi prezenți, miercuri, 21 iunie, la sesiunea de închidere a Conferinței la nivel înalt asupra managementului migrației, în Hemiciclul Parlamentului. În linii mari, dumneavoastră ați susținut cauza primirii miganților, iar eu am ridicat problema riscurilor enorme pe care le implică încurajarea migrației, în acești ani. Nu despre deosebirile de poziție vreau să vorbesc, ci despre ambivalența unor argumente pe care le-ați adus.

În primul rând, ați punctat faptul că, vizavi de relocarea refugiaților, nu anumite țări refuză primirea acestora, ci anumite guverne. Și ați continuat spunând că, dacă ar fi întrebați cetățenii din țările respective, rezultatul ar fi, probabil, altul.

Argumentarea este falacioasă. Apelul la „popor” într-o problemă politică emoțională poartă numele de populism, conform definiței academice din manualele de științe politice. Să înțeleg, din intervenția dumneavoastră că ALDE este un grup populist? Parcă populismul era un epitet atribuit altui grup politic.

Apoi, revenind la chestiune, nu știu dacă un sondaj efectuat în țările respective ar fi contrazis poziția guvernelor. La urma urmei, într-una dintre țările respective tocmai a avut loc un referendum pe această temă.

Cum știți foarte bine, însă, politica este, în mare măsură, o artă a potrivirii vorbelor. În cazul unui referendum, este arta de a pune întrebarea. Oare cum ar răspunde cetățenii oricărui stat european, dacă întrebarea ar fi pusă tendențios și manipulator?

În al doilea rând, ați evocat insula Ellis. Emoționant! Ați vorbit de fotografiile celor care ajungeau acolo, prigoniți în țările lor de origine, murdari, prost îmbrăcați, flămânzi. Dar ați spus: acei oameni și urmașii lor au construit măreața Americă.

Sensul comparației era ca noi, europenii, să nu-i privim cu suspiciune sau cu teamă pe actualii migranți din Africa sau Orientul Mijlociu, pentru că ei, migranții, vor construi bunăstarea viitoarei Europe.

Din nou, argumentul mi se pare falacios. În mod logic, păstrând analogia cu Europa de astăzi, cei care se aflau pe continentul american, în situația de a vedea un val de emigranți revărsându-se asupra lor, erau amerindienii. Ce s-a întâmplat, se știe! Amerindienii au fost exterminați, iar emigranții și-au însușit pământurile și bogățiile. Au construit, ce-i drept, o națiune puternică și bogată. Dar nu înainte de a trece prin perioada WASP, prin epoca sclaviei, prin Razboiul civil, prin perioada mafiei și a prohibiției. Orice sistem social poate atinge, cândva, echilibrul și prosperitatea. Problema este dacă și câte sacrificii merită să fie făcute pentru aceasta.

La fel ca în secolul XIX, pe insula Ellis, astăzi, în taberele de refugiați din Grecia și Italia sunt blocați sute de mii de oameni, adesea în condiții precare. Sunt cu totul de acord că este o situație inadmisibilă și că trebuie acționat energic pentru a-i ajuta. Dar mai cred că nu trebuie să privim problema doar emoțional și doar pe termen scurt. Potențialul migratoriu al țărilor din Africa și Orientul Mijlociu, este estimat, până în 2050, de la trei până la de cinci ori mai mare decât sporul natural al Europei de azi, în care există deja un segment consistent de migranți la prima sau a doua generație.

Europa este un continent bogat, dar are Europa puterea de a integra acest flux migratoriu? Iar dacă nu, cum vom proteja viitoarea, previzibilă, „minoritate europeană”?

Sper că nu îmi veți lua în nume de rău aceste întrebări, pentru că, deși avem opinii diferite, ne preocupă, până la urmă, același lucru: viitorul cetățenilor europeni.

Cu sinceritate,”

Comments

comments